Caietul de Romana

Table of Contents

Comentarii pentru Bac

  1. Mihai Eminescu - Floare-albastra SAU Luceafarul
  2. Mihai Eminescu - Glossa
  3. Mihai Eminescu - Scrisoarea I
  4. Ion Creanga - Harap Alb
  5. Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierduta SAU O noapte furtunoasa
  6. Ioan Slavici - Moara cu Noroc
  7. George Bacovia - Plumb
  8. Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
  9. Tudor Arghezi - Testament
  10. Ion Barbu - Riga Crypto si lapona Enigel
  11. Mihail Sadoveanu - Baltagul
  12. Liviu Rebreanu - Ion
  13. Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi
  14. George Calinescu - Enigma Otiliei
  15. Eugen Lovinescu - teoria sincronismului
  16. Marin Preda - Morometii
  17. Nichita Stanescu - Leoaica tanara, iubirea
  18. Marin Sorescu - Iona
  19. Ion Pillat - Aci sosi pe vremuri
  20. Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanul

Textul argumentativ

Oricare tip de text in care este argumentata o idee.

Partile componente:

Ipoteza
exprimarea unei idei, pareri personale ce urmeaza sa fie argumentata
Argumentarea propriu-zisa
cuprinde cel putin doua argumente in favoarea ipotezei. Argumentul complet: afirmatie, explicatie, exemplu, impact
Concluzia
intareste si reia ipoteza

Pentru ordonarea ideilor, pentru introducerea argumentelor, explicatiilor si exemplelor se folosesc asa-numitii conectori logici:

Ipoteza
In opinia mea, Din punctul de vedere, Consider ca
Argumentarea
In primul rand, in al doilea rand, pe de o parte, pe de alta parte
Concluzia
Asadar, in concluzie, concluzionand, in final

Rolul cratimei

  • Evitarea hiatului
    • prin elidarea unei vocale: sa-mi
    • prin rostire diftongata: de-al
  • Pastrarea ritmului si masurii versurilor
  • Rostirea intr-o singura silaba/impreuna a doua parti de vorbire diferite
  • In cadrul cuvintelor compuse prin alaturare cu cratima: traista-ciobanului
  • In cazul cuvintelor/constructiilor cu topica inversata (specific operelor populare)
  • Fluidizarea comunicarii, muzicalitate

Locutiuni

Gand:

  • a fi cu gandul in alta parte
  • a-si lua gandul
  • a pune gand rau
  • a-si pune in gand
  • a avea de gand
  • a se pune pe ganduri
  • gand la gand

Bine:

  • stare de bine
  • de bine de rau
  • a i se uri cu binele
  • a-i fi bine

Caracterizarea personajului

Directa:

  • De catre autor (narator)
  • De catre alte personaje
  • Autocaracterizare

Indirecta: gesturi, comportament, relatii cu alte personaje, vestimentatie, etc

Genul epic

Genul literar al nararii, povestirii (in care autorul isi exprima in mod indirect gandurile, ideile prin intermediul personajelor)

Caracteristici:

  • Prezenta instantelor narative (participantii)
    • Autorul — scrie opera
    • Naratorul — povesteste
    • Personajele
    • Cititorul
  • Prezenta actiunii dezvoltata pe momentele subiectului
    • Expozitiunea
    • Intriga
    • Desfasurarea actiunii
    • Punctul culminant
    • Deznodamantul
  • Moduri de expunere
    • Naratiunea
    • Descrierea
    • Dialogul
    • Monologul
  • Prezenta unui conflict
  • Personaje: protagonist/antagonist, secundar, episodic, real/fantastic, narator-personaj/personaj-narator, reflector, etc
  • Perspectiva narativa
    • Obiectiva (omniscient) — pers III
    • Subiectiva (personaj) — pers I

Genul liric

Genul literar in care sunt exprimate sentimentele, trairile, gandurile in mod direct prin intermediul eului liric.

Caracteristici:

  • Existenta eului liric (marci lexico-gramaticale: verbe si pronume la persoana I)
  • Subiectivitate
  • Lirism subiectiv / obiectiv al rolurilor / obiectiv al mastilor
  • Mijloace de redare a expresivitatii (figuri de stil, imagini artistice, punctuatie, valori expresive ale partilor de vorbire)
  • Nu se regasesc naratiunea, actiunea, personajele

Genul dramatic

Cuprinde opere literare scrise cu scopul de a fi puse in scena.

Cele mai importante specii: Comedia, Drama, Tragedia

Caracteristici:

  • Impartirea in acte, scene, tablouri
  • Prezenta dialogului (solilogiu) / monologului
  • Prezenta didascaliilor (indicatiilor scenice) cu rol:
    • Caracterizarea personajelor
    • Informatii cu privire la jocul scenic: decor, vestimentatie, mimica, gesturi, etc

Poezia in perioada interbelica

Epoca literara interbelica e perioada care a reunit scriitorii ce imai valorosi ai literaturii romane ale caror opere s-au remarcat prin originalitate si modernitate. Manifestarile literare divere au fost posibile datorita unor oameni de cultura care si-au propus sa puna bazele unei noi literaturi cu scopul afirmarii societatii romanesti.

In plan literar si cultural isi fac rand aparitia nume celebre precum Eugen Lovinescu, Nechifor Crainic, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Emil Cioran, Constantin Noica.

Evenimentele istorice de la inceputul secolului al XX-lea produc schimbari majore in planul sensibilitatii si al perceptiei asupra lumii, precum si in privinta rolului scriitorului in societate. Ovid S Crohmailiceanu afirma ca in acea perioada are loc o mutatie de sensibilitate in privinta eului poetic si a conditiei acestuia.

Daca in antichitate poetul este vazut ca o voce transcendenta, in renastere modelul antropocentric iar in romantism poetul e un revoltat, considerat demiurg al poeziei sale, in perioada interbelica se ajunge la o desacralizare a poeziei, poetul devenind un instrainat fata de societate. Este o perioada de afirmare a constiintei de sine a limbajului poetic iar poetul devine un operator.

La inceputul poeziei este cuvantul si poetul insusi nu e decat verb intrerupt (N. Balota)

Poezia e contrarul starii permanente de revolutie. E o lirica dezordine, rezolvata in liniste

Pe scena literara au loc discutii polemice legate mai ales de problematica specificului national si dihotomia traditional/modern. Aceste discutii vor da nastere unor curente literare antagonice: traditionalismul si modernismul.

Traditionalismul

Curent literar care lupta pentru pastrarea actualelor structuri, impotriva oricaror innoiri. Este sustinut de doua tendinte: neosamanatorismul si gandirismul.

Neosamanatorismul

Apare in reviste precum Ramuri, Neamul Romanesc literar in paginile carora publica N. Iorga, Ion Pilat, I. Agarbiceanu, Gib Mihaiescu.

Neosamanatoristii reiau ideile de la inceputul secolului al XX-lea prin care se dorea:

  • dezvoltarea unei literaturi nationale ca expresie a sufletului romanesc
  • Satul e vazut ca o sursa de regenerare morala si spirituala
  • Taranul e o fiinta pura, legata organic de pamant.

Gandirismul

Gandirismul: cea mai importanta revista traditionalista (Gandirea) la Cluj sub conducerea lui Cezar Petrescu, apoi Nechifor Crainic.

Scriitorii care publica la gandirea isi propun sa apere romanismul impotriva spiritului internationalist.

Initial gandiristii urmeaza directia samanatorista insa aduc un element de noutate suportul filozofic si tinta estetica a poeziei.

Cel mai important aspect al eticii gandiriste este ortodoxismul (aspectul religios pe care il imprima poeziilor).

Caracteristicile poeziei traditionaliste

  • Tematica bucolica (sat, traditional), folcor, chtoniana (legatura organica a taranului cu pamantul natal)
  • Respectul pentru valorile morale
  • Admiratia pentru cultura
  • Registre lexicale: regionalisme, arhaisme, termeni populari
  • Preferinta pentru poezia cu structura clasica (strofe, masura fixa, rima)
  • Comuniunea om-natura
  • Idealizarea modelului existential arhaic

Modernismul

In opozitie cu traditionalismu, in perioada interbelica se dezvolta in jurul revistei si cenaclului cu acelasi nume Sburatorul un curent literar — Modernismul — al carui teoretizator este criticul literar Eugen Lovinescu. Considerat de Ovid S Crohmalniceanu drept ultimul mare critic de directie, Eugen Lovinescu militeaza pentru sincronizarea literaturii romane cu cea europeana. Plecand de la ideile sociologului francez Gabriel Tarde (Legile Sociale), Eugen Lovinescu sustine ca imitatia devine principalul motor al vietii sociale: /exista un spirit al veacului, numit de Tacit saeculum, adica o totalitate de conditii materiale si morale configuratoare ale vietii popoarelor europene dintr-o epoca data/.

Sincronismul este deci o lege generala, aplicabila in toate domeniile sociale, care se traduce prin tendinta formelor mai putin evoluate de a le imita pe cele superioare.

Imitatia este urmata de diferentiere, concept care presupune /o tendinta de emancipare a spiritului impotriva materiei, de descatusare a formelor de viata noua/.

Prin aceasta teorie a sincronismului, Eugen Lovinescu impune modernismul prin care se urmareste crearea unui nou stil, a unor noi formule literare.

La nivelul poeziei se observa urmatoarele caracteristici:

  • Intelectualizarea mesajului poetic
  • Tematica existentiala, complexa, filozofica (timpul, creatia, viata, moartea, iubirea, artele poetice)
  • Limbajul metaforic
  • Ambiguizarea mesajului
  • Strofe inegale ca nr de versuri, vers liber, ingambament

Simbolismul

Curent literar manifestat in ultimele decenii ale secoluluii al 19-lea initial in Franta, ulterior in toata Europa, a carui trasatura definitorie o reprezinta supralicitarea imaginii artistice cu scopul evidentierii celor mai diverse si individuale stari sufletesti.

Se manifesta impotriva retoricii romantice si atitudinii picturale specifice poeziei Parnasiene, opunand muzicalitatea si vagul sentimentelor.

In literatura romana, simbolismul se desfasoara in conditii speciale si la inceputul secolului al XX-lea, el fiind astfel considerat intaia expresie, in ordine istorica, a modernismului (Nicolae Manolescu).

Curentul este teoretizat la noi de catre Alexandru Macedonski care publica in Literatorul o serie de articole cu caracter programatic, e.g. Despre logica poeziei:

Logica poeziei este nelogica fata de proza si tot ce nu e logic, fiind absurd, logica poeziei este prin urmare insusi absurdul.

Caracteristici:

  • tematica: orasul (targ de provincie), spatiile exotice, natura (ploaia, vantul), iubirea
  • *S*entimente: tristetea, melancolia, monotonia, angoasa, moartea, spleenul
  • *S*imbol: numele modului de a se exprima prin imagini spre a da nastere, cu ajutorul lor, ideii. Culori, flori, instrumente muzicale, metale grele, metale pretioase, pietre pretioase/semipretioase, elemente ale naturii (ploaia, vantul).
  • *S*ugestia: a sugera obiectul, iata visul nostru (Mallarmé)
  • *S*inestezia: procedeu literar ce consta in asociera mai multor tipuri de imagini
  • muzicalitatea versurilor: Muzica inainte de toate (Verlaine)
    • refren, aliteratie, asonanta, repetitii, laitmotiv
  • vers liber, ingambament
  • corespoindente/analogii (Ch. Baudelaire)

Reprezentanti: Bacovia, Ion Minulescu, Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Alexandru Macedonski

Plumb

Simbolism - supralicitarea imaginii artistice pentru evidentierea trairilor.

Reprezentanti - George Bacovia, importanta la dezvoltarea literaturii (apogeul simbolismului romanesc - Lidia Bote, universul liric Bacovian, orizont inchis, cenusiu, decadenta).

Plumb - locul si momentul aparitiei - in deschiderea volumului de debut - 1916.

  • specia si genul literar: pastel simbolist/elegiac. monolog elegiac.
  • lirism subiectiv
  • tema si titlul: conditia artistului, dorinta izolarii, a claustrarii - arta poetica necanonica
  • titlul devine laitmotiv - apasarea sufleteasca, monotonia existentiala.

Structura: 2 catrene cu masura de 10 silabe, rima imbratisata. Doua planuri existentiale (interior, exterior) organizate simetric prin paralelism sintactic.

Exterior: prima strofa

  • incipitul poeziei sta sub semnul verbului a dormi - iminenta si imanenta mortii
  • Intoarcerea cu fata spre apus
  • cadrul descris intareste ideea iminentei mortii, elementele devenind exemple: sicrie de plumb, flori de plumb, funerar vestmant.
  • versurile 3+4 accentueaza senzatia de izolare, claustrare, singuratate.

Interior: sinestezie, starea de ravasire launtrica si era vant si nevroza (scartaiau). /… redau stilistic, expresiv aceasta stare de spirit.

A doua strofa:

  • schimba viziunea poetica de la exterior catre interior, catre sentiment
  • sentimentul se refuza trairii plenare
  • si-am inceput sa-ls trig - disperare, o ultima incercare, dorinta de inaltare, de traire
  • versul 3 introduce pe langa ideea solitudinii si pe aceea a dedublarii sinelui. simturile se acutizeaza, exprimand starea de spirit, poetul resimtind suferinta, aproape maladiv. sugereaza ideea.
  • Ultimul vers devine o sentiinta asupra existentei, interzicand orice posibilitate de redemptiune.

Lucian Blaga

/Veacuri de-a randul filosofii au sperat ca vor putea odata sa patrunda secretele lumii. Astazi filosofii nu mai cred si ei se plang de neputinta lor. Eu insa ma bucur ca nu stiu si nu pot sa stiu ce sunt eu si lucrurile din jurul meu. Caci numai asa pot sa proiectez in misterul lumii un inteles, un rost si valori care izvorasc din cele mai intime necesitati ale vietii si ale duhului meu. Omul trebuie sa fie creator — de aceea sa renunte cu bucurie la cunoasterea absolutului/ (Pietre pentru Templul Meu).

A fost considerat vreme indelungata o prezenta singulara in peisajul culturii romane interbelice. Personalitate complexa si polivalenta, Blaga a avut o activitate bogata in domeniul filozofiei si literaturii, remarcandu-se in acelasi timp ca jurnalist, profesor universitar, academician, diplomat. Debutul literar al lui Blaga are loc in 1910 in revista Tribuna iar editorial in 1919 Poemele Luminii. Au urmat volumele Pasii Profetului, In Marea Trecere, Lauda Somnului, Nebanuitele Trepte. S-a remarcat si in dramaturgie printr-o serie de drame existentiale de factura expresioniste, e.g. Zamolxe, Mesterul Manole.

In ceea ce priveste filozofia, autorul si-a grupat lucrarile in trilogii dupa modelul lui Kant: trilogia culturii, trilogia cunoasterii, trilogia valorilor, trilogia cosmologica.

Opera poetica a lui Blaga s-a aflat initial sub smenul traditionalismului gandirist, moment depasit de poet, el considerandu-se ultratraditionalist in continut dar ultramodern in expresie. Poet modern, Blaga isi cauta radacinile literare in curente moderne precum expresionismul, curent artistic de la inceputul secolului al X-lea, manifestat impotriva pozitivsmului si sciantismului. In plan literar expresionismul se manifesta impotriva realismului si naturalismului.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Poezia corespunde astfel -cunoasterii, fiind o cunoastere ecstatica, misterioasa, orfica (cunoastere luciferica) spre deosebire de +cunoasterea, cunoasterea stiintifica, rationala, care presupune distrugerea misterului (cunoastere paradisiaca). Cunoasterea luciferica (specifica artistului) nu-si propune descifrarea misterului prin ratiune, ci prin mit si metafora fiind deci o cunoastere intuitiva. Poetul are, sustine Blaga, darul de a converti misterele in metafore revelatorii.

Se observa astfel distinctia pe care Blaga o face intre metafora revelatorie si metafora plasticizata.

Mircea Scarlat afirma ca taina este un criteriu al poetului la Blaga, caci numai misterul intretine creatia.

In primul volum de versuri, Poemele luminii, in centrul atentiei se afla motivul luminii, generatoare cosmica de viata. Lumina apare ca o stihie primordiala, ca un principiu energetic universal.

Incepand cu cel de-al treilea volum apare din ce in ce mai pregnant melancolia, chiar angoasa generate de constiinta unei crize ontologice (existentiale). Poezia tinde spre interiorizare, iar poetul este dominat de o tristete metafizica.

Author: Marius Gavrilescu

Created: 2014-10-30 Thu 12:47

Validate